Cum sa merg la ferma in Anglia - Programul SAWS

M-a intrebat cineva ieri ce trebuie facut pentru a veni la munca in agricultura in UK. Aveam de gand sa dezbat subiectul asta putin mai tarziu, dar fiindca acum e timpul potrivit – aplicatiile incep din septembrie si pot merge pana in martie – am sa ma opresc acum asupra acestui topic.

In primul rand trebuie mentionat ca lucrul este deschis tuturor cetatenilor din Uniunea Europeana, numai ca pentru romani si bulgari exista anumite restrictii sau conditii, mai bine zis.

Home Office-ul a creat un program special pentru romani si bulgari, dearece  membri ceilalti ai UE nu au restrictii pe piata muncii de aici. Programul a fost intitulat SAWS – Seasonal Agricultural Workers Scheme si a fost conceput atat pentru beneficiul fermierilor britanici, cat si pentru cel al celor dornici sa munceasca in UK.

Pentru a intelege cum functioneaza acest program, trebuie sa mentionez ca aderarea Romaniei si Bulgariei la UE a fost insotita de restrictii pe piata muncii din mai multe state, inclusiv UK. Pe langa acele Accession Cards pe care le voi discuta intr-un alt articol, aceasta portita este relativ usor de exploatat si poate oferi avantaje considerabile.

Pentru sesonul 2012 – 2013, sunt 21 250 de locuri pentru romani si bulgari. Home Office-ul lucreaza cu niste operatori autorizati care controleaza acest proces. Principiul pe care functioneaza este acordarea unui work permit (permis de lucru) pentru 6 luni, ca muncitor sezonier in agricultura.

Cei noua operatori autorizati se organizeaza in trei feluri:

-         firmele mai mici recruteaza direct din UK, pe baza trimiterii unei aplicatii online sau prin posta;

-         unele firme si-au deschis birouri in Romania si Bulgaria;

-         altele au parteneri care sa se ocupe de recrutare in aceste tari.

Fermele care au nevoie de muncitori se ocupa fie cu plantarea florilor, legumelor sau sunt chiar ferme de animale. Ele apeleaza la operatori iar acestia, la randul lor, se ocupa de recrutare direct sau prin intermediul partenerilor. Ca si zona geografica, plasarea se poate face oriunde in UK, din nordul Scotiei pana in spre Dover sau Southampton.

Lista operatorilor autorizati o gasiti aici si pentru a avea o sansa pentru 2013 va sfatuiesc sa aplicati acum. Cel mai mare operator este Concordia si are cateva birouri in Romania. Recrutarea se face pana in februarie si a inceput deja.

Puteti incerca sa trimteti  mailuri directe sau sa aplicati online cu operatorii mai mici, astfel avand o sansa so fiti contactati direct. Pentru operatorii mari, va trebui sa contacti firmele din Romania.

Acest program este foarte folosit de studenti si ei sunt incurajati sa aplice pentru vacantele de vara, dar asta nu inseamna ca doar studentii pot beneficia de el. Sa nu credeti ca munca e usoara – cunosc oameni care au renuntat dupa cateva luni, dar cunosc si oameni care se intorc an de an – daca angajatorul te place, te va chema din nou in anul urmator.

Probabil ca va intrebati deja cat costa; programul SAWS ar trebui sa fie gratuit. Cum veti vedea pe site-urile operatorilor, nu va cer decat sa va organizati transportul si aveti 100-200 de lire de cheltuiala pana luati primul salariu – la doua saptamani dupa ce incepe munca. Va trebui sa aveti insa asigurare medicala si de calatorie, care se poate aranja usor si poate costa intre 25-150 de lire.

Firmele din Romania percep un commision care poate fi intre 50 si 400 de euro, depinzand de servicille pe care le ofera. Indifferent de situatie, acest program renteaza este foarte cautat deoarece banii vor fi platiti la semnarea contractului – deci exista garantii.

Muncitorii vor fi platiti salariul minim pe economie: 6,19 lire pe ora pentru cei peste 20 de ani sau 4,98 lire pentru cei intre 18-20 de ani. Daca se lucreaza peste program, normal se plateste 150%. Atentie – angajatorul nu este obligat sa plateasca overtime – verificati contractele la semnare – dar cei mai multi il platesc.

Anagajatorii britanici sunt foarte corecti si obiectivi. Nu vor exploata muncitorii si le vor oferi conditii de cazare decente. De obicei, cazarea se face la rulote cu 2 sau 4 dormitoare, cu dusuri proprii, bucatarie si living room. Poate fi intre 23-35 de lire pe saptamana plus electricitatea si gazul – vreo cateva lire. Bine-nteles ca si norocul joaca un rol important – unele ferme vor avea mai mult de munca decat altele si implicit castigurile vor fi mai mari.

Avantajele acestui program sunt nenumarate. In primul rand, se poate obtine un permis de lucru destul de repede. In al doilea rand, se poate face un cont in banca destul de rapid si se obtine imediat National Insurance Number. In posturile mele ulterioare am sa explic in detaliu la ce folosesc aceste lucruri. Chiria este ieftina in comparatie cu inchirierile private, dar optiunea este deschisa – muncitorul poate inchiria o camera in apropierea fermei. Riscurile sunt minime – operatorii sunt autorizati si se ofera contract de munca.

Cel mai are avantaj este ca la sfarsitul perioadei de lucru, cea mai mare parte din taxele platite catre guvern va fi restituita – in functie de plafoanele de castig stabilite de guvernul britanic.

Daca va intereseaza acest program, nu mai pierdeti timpul si incepeti aplicatia. Limba nu este obligatorie, dar intotdeauna ajuta. De obicei se ofera contracte pe trei luni, cu posibilitatea de prelungire pentru inca trei luni. In plus, aveti si sansa de a vizita UK-ul, a carui zona rurala este forate frumoasa.

De ce am creat acest blog

Din experienta pot sa spun ca atunci cand ajungi intr-o tara noua totul pare pe dos.  Nu neaparat pentru ca ar fi, ci pentru ca am fost obisnuiti cu un alt haos cu a carui logica ne-am deprins.

Accesul la informatie e bine pus la punct in UK, trebuie doar sa stii unde sa cauti. Dar ce ne facem cu acei care nu stiu boaba de engleza sau care nu sunt familiarizati cu internetul sau  calculatorul? Stiu oameni care dupa 10 ani aici nu stiu sa isi ia un bilet de avion online sau sa fi invatat mai mult de acea broken English de santier. Si astfel fie informatiiile nu ajung la ei, fie sunt fortati sa plateasca pentru a le obtine.

Asadar, pornind de la primii pasi, am sa incerc sa trec prin toate etapele prin care nou-venitii au sa treaca si sa pun cap la cap informatiile de care ei au nevoie. De semenea, am sa tratez anumite topicuri care ar fi de interes pentru cei stabiliti in UK sau pur si simplu subiecte care mi se par mie demne de mentionat.

Mai trebuie spus ca toate comentariile si articolele sunt doar parerile mele si se poate sa nu fie 100% corecte, intrucat se baseaza pe experientele si cunostintele mele. Pentru o cercetare mai in amanunt, e recomandat consultarea sursei oficiale.

Si acum, la drum...

Despre Mine

Am inceput undeva in Nordul Munteniei, intr-un sat prafuit pe timp de vara si noroios in celelalte anotimpuri, inconjurat de dealuri padurite, tocmai bune de sanius.

Anii au trecut usor, intre vacantele de vara petrecute in mare parte pe garla – atunci cand scapam de la sapa sau alte munci – si anii scolari fara prea multe realizari sau necazuri. Asta pana sa ajung pe a opta, cand, din motive nestiute mie, tata s-a hotarat sa ma faca politai. Nu a contat ca eram bun la matematica si nu se cerea, sau ca la istorie eram la fel de bun Trasnea – inaintat pana la genunchiul broastei.

Si uite asa ma trezesc in clasa de Uman al unui liceu teoretic, unde pana si Latina se facea intensiv, si ma indopam cu meditatii saptamanale la istorie, pana am realizat ca banii sunt mai bine cheltuiti la film sau biliard.

In ultimul an de liceu, cand dintr-o data mi s-au deschis ochii, mi-am dat seama ca politai nu era tocmai ce voiam sa fac in viata, mai ales ca intre timp mi se deschisese gustul pentru literatura si activitatile adiacente. Si mintind ca am picat la proba medicala preliminara, m-am hotarat sa dau la Litere.

Doar m-am hotarat, ca in rest nu am facut nimic. Pe vremea aceea ajunsesem sa joc destul de bine biliard, si tocmai terminasem cu bacul, luasem vacanta si, pe cand invatatul era un process anevoios si neplacut, mai ales pentru mine care nu prea ma omorasem invatand, biliardul era un porces asa de natural, tot ce trebuia sa fac era sa joc mai mult si progresul meu venea de la sine. Si am jucat si ziua, si noaptea, pana la admitere, iar daca am vazut ca tot nu am timp destul sa acopar tot, la ce sa mai invat?

Concluzia e simpla – m-am trezit in armata, si m-am trezit de-adevaratelea. Anumite lucruri se intampla pentru ca trebuie sa se intample, altfel nu imi explic de ce as fi ajuns intr-un asa loc unde mai era doar unul cu liceu. Normalitatea si realitatea sunt greu de definit, deoarece se axeaza pe simturi si raportarea fiecaruia la exterior, insa si acum imi amintesc ce mi-a zis colonelul de la recrutare: Cum e posibil ca un baiat ca tine, cu liceu, cu group 0 la primul test, sa raspunda acum ca cei cu patru si cinci clase?Ti-ai batut joc de noi si de testul nostru! Nu imi batusem, eu doar fusesem sincer. Sincer pana la confesare, raspunsesem normal, asa cum vedeam eu lucrurile.

De abia atunci am inteles ca daca vreu sa fac ceva in viata, superficialitatea trebuie sa inceteze si am de ales intre a cultiva zarzavaturi tot restul vietii sau a merge la facultate. Si am mers imediat dupa, si mi-a luat patru anis a o termin si as fi vrut sa mai stau un pic. Ca baietii sunt rari la Litere si, vorba lui Creanga: Dragi ti-s fetele, Ioane?

Dupa ce am muncit cu carte de munca, cum se zice, un an, mi-am dat seama ca nu aveam sa ajung nicaieri cu salariul meu de 150 de lire pe luna; pe fiecare luna mai faceam 50 datorie, asa ca ne-am hotarat – eu si niste prieteni – sa venim la Londra. Zis si facut. Am petrecut ceva nopti pe internet, luat ceva tepe de la firme care nu-ti voiau decat banii si nu sa iti gaseasca un loc de munca, dar dupa cateva luni am gasit pontul. Cu viza in buzunar, m-am imbarcat pentru Londra. Si la cat de putine cunostinte sau experiente avusesem  eu cu Europa, nu mi-am dat seama ca ar fi mai bines a iau avionul… am stat 48 de ore intr-un autocar, am facut febra la fund, si puiul pe care mi-l gatise mama sa-l mananc pe drum a ajuns in primul cos din Victoria Station (cum naiba sa mananci pui intr-un autocar plin? Dar cum nici mama nu mai fusese in Anglia, am iertat-o!)

Cand am ajuns aici – s-a terminat cu gluma. Cum totul parea tragic, nu mai era nimic de glumit sau cineva care sa auda glumele.

Si asa incepe aventura mea in UK, unde am invata sa rad si plang mai cu pofta si uneori fara vreun motiv aparent. Intentionez sa scriu despre experientele si cunostinetele mele in diferite aspecte ale vietii din UK, atat pentru cei care sunt deja aici, dar si pentru cei ce s-ar gandi cumva sa vina. Nu sunt expert, nu le stiu pe toate; dar am remarcat ca lispa de informatie este una dintre cele mai mari piedici aici si de cele mai multe ori informatia trebuie platita din lirele si asa din ce in ce mai putine…